Constanţa unde am doi prieteni vechi şi foarte buni, cu care îmi face mare plăcere să mă întâlnesc ori de câte ori mă aflu la malul mării. Aşa că n-am ratat nici prilejul de joi şi ne-am întâlnit la o cafenea, sau bistro, sau cum i-o mai spune acum, pe nou, la vechea cârciumă din cartier.

Ro-alert!

Pe când ne povesteam ce a mai păţit fiecare dintre noi în intervalul de când nu ne-am văzut, deodată, două din cele trei telefoane aflate pe masă, între care şi al meu, au început să ragă, de ne-au făcut să tresărim.

Ro-alert! Întâi am crezut că o să se schimbe vremea, sau se anunţă ca s-a sfârşit sezonul pe litoral, la o lună după ce s-a închis, a scris Sorin Ovidiu Bălan pentru EVZ

După modelul alarmei cu furtuni, când Ro-alert te anunţă că va fi furtună, când deja asfaltul începe să se usuce după ce ea a trecut.

Nu era despre vreme, deşi avea legătură cu cerul. Ci ceva mult mai înspăimântător. Urmau să cadă obiecte din cer.

Mesajul suna aşa: „Există posibilitatea căderii unor obiecte din spațiul aerian. Păstrați-vă calmul! Adăpostiți-vă în beciuri sau adăposturi de protecție civilă. În lipsa unui adăpost, rămâneți în interiorul casei, departe de geamuri sau pereții exteriori. Durata estimată: 90 de minute”.

Imediat am tras toţi trei concluzia

Imediat am tras toţi trei concluzia că trebuie să fie vorba despre vreo dronă rătăcită, aşa cum s-a mai întâmplat la Ceatalchioi, în Deltă, în urmă cu ceva vreme.

Acum, beleaua căzuse pe Constanţa. Ce să facem noi? Că pivniţă, nu avea cârciuma. Masa era lângă fereastră, aşa că ne aflam în pericol, conform comunicatului. Primul dintre prietenii mei a decis că imediat trebuie să plecăm de la masa de lângă geam.

Nu neapărat pentru a respecta indicaţiile din Ro-alert, că singura pe care am respectat-o până la urmă a fost că am rămas calmi.

Ci pentru că era convins că este o dronă rusească şi că dacă trece pe lângă noi, o să ne şutească vodca din pahare, fără a prinde chiar de veste.

Nici nu are nevoie de 90 de minute.

O face cât ai clipi, din zbor. Celălalt prieten, care îl avea în sprijin şi pe ospătar care, desigur, nu avea niciun chef să mute calabalâcul de pe masa noastră de la geam, la una mai spre interior, care să nu fie aproape de pereţii exteriori, cum zicea în Ro-alert, susţinea să rămânem pe loc, pentru că dronele pe care le folosesc ruşii sunt de fapt de fabricaţie iraniană.

Iar iranienii sunt musulmani.

Deci, nu consumă alcool, aşa că sigur vodca noastră din pahare nu este deloc interesantă pentr dronele lor.

,,Ne-am uitat degeaba”

Mai bine de o oră şi jumătate ne-am mutat privirea de la cer la pahare şi înapoi, să vedem care dintre ei a avut dreptate, pentru că puseseră şi pariu. Vine drona şi ne şterpeleşte vodca, deci este rusească, sau trece fără să bage în seamă băutura, deci este iraniană.

Ne-am uitat degeaba. Singura care a apărut până la urmă la orizontul apropiat, adică la marginea terasei, a fost soacra unuia dintre prieteni, să-l cheme să meargă puţin până acasă. Socru-său, pentru că nu avusese la-ndemână un adăpost de protecţie civilă, se băgase degrabă după ce citise Ro-alertul, în pivniţă. Şi nu mai putea să iasă, pentru că, deşi adăpostit, fusese totuşi lovit. Îl lovise direct în genunchi tulburelul din butoiul aflat lângă borcanele cu murături, aşa că era nevoie de ajutorul ginerelui ca să-l scoată la lumină, pentru că trecuseră demult cele 90 de minute de alarmă, cât ar fi trebuit să stea adăpostit.

L-am însoțit în spirit camaraderesc

Am mers şi noi cu el, din spirit camaraderesc. Din curte se auzea cântat voiniceşte, venind dinspre uşa deschisă a beciului, „Adio arme, şi voi cazarme, adio grade şi voi umeri înstelaţi / De voi să aibă parte numai copii de comandanţi”, semn că, totuşi, fusese ceva cu iz militar la mijloc care-l scosese de pe şine pe socru de-l făcuse indisponibil pentru escaladarea scării de la pivniţă şi nu beţivăneala de care îl acuza soacra.

L-am scos cu greu din adăpost, dar mai târziu, pentru că am mai zăbovit şi noi cu el. Eram, oricum, înarmaţi, pentru că dacă nu mă înşel, pe la începutul conflictului din ţara vecină, o gospodină doborâse o dronă, sau un avion, nu mai ştiu, cu un borcan cu gogonele.

Iar noi, lângă butoiul cu tulburel, aveam muniţie din belşug să doborâm o întreagă flotilă de drone inamice. Înainte de a ieşi sprijinindu-ne unul pe altul, l-am declarat putinist şi spion pe cel căruia nu-i sunase Ro-alertul pe telefon.